Realizată pentru beneficiar ca o nouă stemă personală și de familie, această stemă își are principala sursă de inspirație în stema istorică a familiei Mariș de Cuhea, din care descinde pe linie paternă. Noua compoziție păstrează dispunerea caracteristică a stemei inițiale, precum și leii de aur și cel din cimier, incluzând aceste elemente într-o nouă compoziție heraldică.

Scutul este despicat, partea senestră fiind la rândul ei tăiată, formând trei câmpuri. În primul câmp, vechile fascii arpadiene ale stemei familiei Mariș sunt reinterpretate sub forma a patru fascii undate de argint pe albastru, evocând apa curgătoare. Acest element își are inspirația atât în stema istorică a fostului comitat Maramureș, cât și în numele Slatina, asociat cu apele sărate și izvoarele minerale. Celelalte două câmpuri poartă câte un leu de aur, ținând în dreapta un paloș, păstrând astfel principalul motiv heraldic al stemei familiei Mariș. Același leu apare și în cimier.

Ansamblul heraldic este înconjurat de o bogată bordură florală pictată, alcătuită din flori asociate originilor familiale ale beneficiarului din Maramureș și Banat. Liliacul (Syringa vulgaris) evocă Banatul, în timp ce măceșul (Rosa canina) amintește de dealurile și peisajul natural al Maramureșului. Bordura florală reunește astfel cele două spații geografice, oferind totodată un cadru decorativ compoziției heraldice.

Stema rezultată reunește descendența, geografia și identitatea personală într-un nou limbaj heraldic. Fără a reproduce stema istorică a familiei Mariș, aceasta păstrează memoria sa vizuală esențială, introducând totodată elemente specifice propriilor origini și identități ale beneficiarului.

Stema a fost schițată inițial în creion, apoi trasată manual cu liner cu cerneală neagră și, în cele din urmă, pictată cu guașe și acrilice. Lucrarea a fost executată integral manual, îmbinând pictura heraldică tradițională cu un chenar decorativ ornat.